andr33yAdministratorDin: BaiaMare
Postari: 20
|
|
Introducere īn HTML
Realizarea unui pagini web presupune cunoaşterea limbajului HTML (HyperText Markup Language). Acesta e un limbaj de marcare, introdus de Tim Berners-Lee. Fiind un limbaj de marcare, HTML nu utilizează instrucţiuni sau comenzi, ci etichete, acestea fiind numite şi balize, elemente sau tag-uri.
Origini Unul din primele elemente, fundamentale de altfel, ale WWW (World Wide Web) este HTML, standard ce descrie formatul primar īn care documentele sunt distribuite şi văzute pe Web. Multe din trăsăturile lui, cum ar fi independenţa faţă de platformă, structurarea formatării şi legăturile hipertext, fac din el un foarte bun format pentru documentele Internet şi Web. Primele specificaţii de bază ale Web-ului au fost HTML, HTTP şi URL.
Menire şi semnificaţii HTML a fost dezvoltat iniţial de Tim Berners-Lee la CERN īn 1989. HTML este un limbaj bazat pe SGML (Standard Generalized Markup Language), o aşa-numită aplicaţie a acestuia. SGML este un standard internaţional (ISO-8879) aprobat īn 1986. HTML a fost iniţial văzut ca o posibilitate pentru fizicienii care utilizează computere diferite să schimbe īntre ei informaţie prin mijlocirea Internetului. Erau prin urmare necesare cāteva condiţii esenţiale: independenţa de platformă, posibilităţi hipertext şi structurarea documentelor. Independenţa de platformă semnifică faptul că un document poate fi afişat īn mod asemănător (sau aproape identic) de computere diferite (deci cu font, grafică şi culori aidoma), lucru vital pentru o audienţă numeroasă şi extrem de variată. Hipertext se traduce prin faptul că orice cuvānt, frază, imagine sau element al documentului văzut de un utilizator (client) poate face referinţă la un alt document sau chiar la paragrafe din interiorul aceluiaşi document, ceea ce uşurează mult navigarea īntre părţile componente ale unui document sau īntre multiple documente. Structurarea riguroasă a documentelor permite convertirea acestora dintr-un format īn altul precum şi interogarea unor baze de date īnglobānd aceste documente.
Īnceputurile Născut īn urmă cu aproximativ 30 de ani, īntr-o tentativa de a rezolva unele probleme ivite la transportul documentelor īntre diferite computere, limbajul hipertext a evoluat īncet. Īn primii ani de evoluţie HTML a demarat lent īn principal pentru că īi lipseau posibilităţile de a reda publicaţii electronice profesionale; limbajul permitea oarece control asupra fonturilor dar nu permitea inserarea graficii. Īn 1993, NCSA a īmbogăţit limbajul pentru a permite inserarea graficii şi a construit primul navigator grafic: Mosaic. Au urmat apoi contribuţii ad hoc ale diverselor firme care au adus tot felul de adăugiri limbajului HTML astfel īncāt, īn 1994, limbajul părea scăpat de sub control. Urmarea a fost că la prima conferinţă WWW de la Geneva (Elveţia) s-a constituit un grup de specialişti (HTML Working Group) a cărui primă misiune a fost formalizarea HTML, lucru care s-a concretizat īn HTML 2.0. Importanţa acţiunii acestui grup constă īn faptul că, odată standardizat, limbajul a putut fi apoi extins īntr-un mod mai controlat la alte nivele.
Standardizarea Standardul oficial HTML este dat de World Wide Web Consortium (W3C), care este afiliat la Internet Engineering Task Force (IETF). W3C a enunţat cāteva versiuni ale specificaţiei HTML, printre care şi HTML 2.0, HTML 3.0, HTML 3.2, HTML 4.0 şi, cel mai recent, HTML 4.01. Īn acelaşi timp, autorii de browsere cum ar fi Netscape şi Microsoft, au dezvoltat adesea propriile "extensii" HTML īn afara procesului standard şi le-au īncorporat īn browserele lor. Īn unele cazuri (cum ar fi tagul Netscape), aceste extensii au devenit standarde de facto adoptate de autorii de browsere. Cānd navigatorul īncarcă un document HTML, el "citeşte" documentul īn căutarea tag-urilor HTML, formatează textul şi imaginea şi le afişează pe ecran. Este motivul pentru care acelaşi document HTML apare uşor diferit cānd este privit utilizānd navigatoare diferite. Stadiile prin care trece un standard elaborat de W3C sunt:
1. Orice standard īşi īncepe aventura ca W3C Note. 2. De aici este preluat de către un grup particular de lucru (Working Group) şi este discutat pānă cānd se ajunge la un consens. 3. Īn acest moment este publicat ca propunere (Working Draft) şi īn acest stadiu oricine poate face comentarii. 4. Īn momentul īn care se obţine o susţinere şi un consens suficient de larg, directorul W3C decide dacă specificaţia este gata să devină propunere oficială de recomandare (Proposed Recommendation). 5. Urmează o perioadă de 6 săptămāni īn care toţi membrii W3C au sansa să voteze această propunere de recomandare; votul nu este obligatoriu, putāndu-se vota īn 4 moduri diferite: * da; * da, sub rezerva unor īmbunătăţiri; * nu, pānă cānd anumite sarcini nu sunt īndeplinite; * nu, specificaţia trebuie abandonată. 6. Charta W3C stipulează necesitatea obţinerii consensului complet, astfel că fiecare vot trebuie să fie un da fără rezerve. 7. Dacă toţi paşii anteriori au fost īndepliniţi, specificaţia trebuie aprobată īn final de Director şi se publică sub forma unui standard (W3C Recommendation). De ce HTML Dar de ce a fost preferat HTML pentru publicaţii pe Web, cānd pentru realizarea publicaţiilor electronice există multe alte tehnologii? Primul motiv este simplitatea. Al doilea este că permite formatarea textului ASCII cu tag-uri īn format ASCII. Rezultă de aici o compresie bună, suport pentru legături hipertext şi uşurinţa īn a scrie navigatoare pentru vizualizarea documentelor.
Varianta 2.0 HTML 2.0, elaborat īn Iunie 1994, este standardul pe care ar trebui să-l suporte toate browserele curente - inclusiv cele īn mod text. HTML 2.0 reflectă concepţia originală a HTML ca un limbaj de marcare independent de obiectele existente, focalizāndu-se pe aşezarea lor īn pagină, īn loc de a specfica exact cum ar trebui să arate acestea. Dacă doriţi să fiţi siguri că toţi vizitatorii vor vedea paginile aşa cum trebuie, folosiţi tagurile HTML 2.0.
Varianta 3.0 Specificaţia HTML 3.0, enunţată īn 1995, a īncercat să dezvolte HTML 2.0 prin adăugarea unor facilităţi precum tabelele şi un mai mare control asupra textului din jurul imaginilor. Deşi unele din noutăţile HTML 3.0 erau deja folosite de autorii de browsere, multe nu erau īncă oficializate. Īn unele cazuri, taguri asemănătoare implementate de autorii de browsere au devenit mai răspāndite decāt tagurile "oficiale". Specificaţia HTML 3.0 a expirat repede, deci nu mai este un standard oficial īn prezent.
Varianta 3.2 Īn Mai 1996, W3C a scos pe piaţă specificaţia HTML 3.2 , care era proiectată să reflecte şi să standardizeze practicile acceptate la scară largă. Deci HTML 3.2 include tagurile HTML 3.0 care erau adoptate de autorii de browsere precum Netscape şi Microsoft plus noi extensii HTML.
Revoluţia HTML 4.0, HTML 4.01 Īn acest moment, HTML 4.0 este larg utilizat şi au fost deja publicate specificaţiile HTML 4.01. Limbajul HTML dă proiectanţilor de pagini web posibilitatea:
*să publice documente cu headere, texte, tabele, liste, fotografii, etc... *să regăsească on-line informaţii prin intermediul hiperlink-urilor accesate printr-un simplu click de mouse * să proiecteze formulare pentru realizarea tranzacţiilor cu servere aflate la distanţă, pentru căutări de informaţie sau pentru activităţi specifice comerţului
*să includă foi de calcul tabelar, clipuri video, sunete şi alte aplicaţii direct īn documente.
Elementul esenţial diferit adus de versiunea 4.0 şi mai ales 4.01 faţă de versiunea 3.2 este posibilitatea separării structurii unui document de prezentarea lui prin introducerea stilurilor de documente (style sheet). Utilizānd limbajul HTML pentru structurarea unui document şi style sheet-urile pentru a stiliza prezentarea acestuia, proiectanţii pot obţine mult mai usor independenţa de periferic/computer/platforma hard-soft, lucru care a facut HTML-ul atāt de popular. Un document cu o structură complexă poate fi prezentat īn diferite moduri pe medii diferite, permiţānd documentului īnsuşi să se adapteze mai uşor noilor tehnologii (cum ar fi, de exemplu, browserele capabile să vorbească, cititoarele braille, etc...).
Īn plus, separarea conţinutului de partea de prezentare permite modificarea īnfăţişării chiar a unui īntreg site doar prin modificarea unui style-sheet (a unui document care descrie stilul). Experienţa a demonstrat că o astfel de abordare poate reduce dramatic costurile de deservire a unui spectru larg de platforme şi probleme, facilitānd şi o intreţinere ulterioară şi modificări mult mai uşoare. HTML este utilizat pentru a structura informaţia unei pagini web, pentru a stabili partea de īnceput, titlul, conţinutul paginii şi īncheierea pagini. Aceste informaţii se realizează prin tagurile HTML care explică browserului cum să afişeze textul pe ecranul monitorului. Tag-urile īn limba engleză īnseamna "eticheta". Pentru a se putea deosebii de textul propriuzis, tag-urile sunt incluse īntre paranteze speciale şi anume < şi >. De obicei tagurile sunt folosite īn perechi, de exemplu pentru a scrie un text cu caractere īngroşate se foloseste partea de deschidere a tagului <b>textul propriuzis</b> şi la īncheiere se foloseşte acelaşi marcaj la care se adaugă semnul / care specifică că acolo se īnchide marcajul cu acelaşi nume deschis anterior. Versiunile de īnceput ale limbajului, erau destul de limitate, dar mai apoi, odată cu dezvoltarea web-ului şi apariţia mai multor browsere, au fost introduse mai multe taguri, elemente şi atribute pentru un impact şi o structurare a informaţiilor dintr-o pagina mult mai bune. Deşi browserele actuale pot afişa o pagina web chiar dacă sintaxa limbajului acelei pagini nu este corectă, este de preferat să se respecte standardele, asa fiind siguri că acea pagină se va vedea aproximativ la fel pe orice browser. Spun "aproximativ" şi nu "la fel", deoarece sunt unele browsere care nu respecta īntru totul standardele. Īn continuare, o să īncerc să vă explic cāte ceva despre structura şi sintaxa unui document HTML.
Code:
<!DOCTYPE HTML PUBLIC "-//W3C//DTD HTML 4.01 Transitional//EN" "http://www.w3.org/TR/html4/loose.dtd">
<html>
<head>
<meta http-equiv="Content-Type" content="text/html; charset=iso-8859-1">
<title>Untitled Document</title>
</head>
<body>
</body>
</html> |
Pentru orice document web trebuie sa i se atribuie un tip. Acest tip este specificat in prima linie a documentului. Este important pentru a se putea deosebi documentul de tip HTML de cel de tip XHTML sau alte tipuri existente. Pentru documentele de tip HTML exista 3 tipuri şi anume strict,transitional şi frameset. Īn mare, documentele de tipul "strict" exclud din prezentarea lor atributele şi elementele cu suport pentru formatarea paginii (CSS), cele "transitionale" includ şi aceste atribute iar cele de tip "frameset" sunt īn general construite din mai multe bucăţi (frame)
Următoarea linie conţine un tag care anunţă browserul că īncepe un document in format HTML.
Linia următoare specifică partea de sus a documentului, antetul (head). Īn această parte sunt incluse diferite informaţii cum ar fi titlul paginii sau diferite taguri care spun bowserului anumite informaşii despre pagina curenta. Aceste taguri sunt cunoscute sub numele de meta-taguri şi au o importanţă mai mare decāt tagurile normale. Īn cazul exemplului de mai sus este specificat un meta-tag care spune browserului ce tip de caractere sunt folosite īn pagina curentă (este util īn cazul īn care scrieţi pagini īn mai multe limbi, browserele şi motoarele de căutare vor şti să afişeze caracterele din acele pagini).
Următoarea linie din cadrul antetului este linia care conţine titlul paginii curente. Este de preferat ca fiecare pagină de web să aibă un titlu căt mai sugestiv (util īn cadrul motoarelor de căutare, dar şi dacă vreţi sa tipăriţi pagina la imprimantă
Tagul următor este un tag de īnchidere, şi anume se specifică browserului că acolo se termina partea de antet a documentului. După antet, urmează conţinutul efectiv al documentului, care este specificat prin tagul de deschidere <body> Īntre acest tag şi pānă cānd browserul īntālneste tagul de īnchidere </body> se poate pune conţinutul efectiv al paginii, şi anume text, taguri de formatare a textului, elemente de aranjare īn pagină precum si hipertext Ultima linie din document trebuie sa fie īntotdeauna tagul de īnchidere al documentului HTML şi anume tagul </html>
Un document html se poate scrie īn orice tip de editor de texte care ştie să salveze textul neformatat (gen Notepad, dar nu şi Word care preformatează textul). Documentele HTML de obicei au extensia .htm sau .html dar pot fi şi alte extensii cum ar fi .dhtml sau .xml sau .php Desigur alte extensii sunt date de tipuri diferite de documente HTML, despre care o sa vorbesc pe masură ce discutăm despre ele. După crearea unei pagini, pentru a verifica dacă este compatibilă cu standardul, se poate verifica la adresa http://validator.w3.org/ unde găsiţi un validator automat care verifică structura şi corectitudinea sintaxei paginii.
Articol preluat şi adaptat de la www.tutoriale.myxfree.net
|
|